Tradus din biserică, „Sretenie” înseamnă „întâlnire”. Iar evenimentul căruia îi este dedicată această sărbătoare creștină, conform Bibliei, a avut loc în a patruzecea zi după nașterea lui Hristos.
Conform legii adoptate în biserică, primul fiu dintr-o familie israeliană era dedicat lui Dumnezeu. Pentru aceasta, băieții au fost aduși la templul din Ierusalim în a patruzecea zi după naștere, unde li s-a făcut un ritual de trecere. Părinții băieților trebuiau să ofere jertfe lui Dumnezeu: cei bogați – oi sau tauri, iar cei săraci – porumbei. La fel au făcut Iosif și Maria, părinții lui Isus Hristos. La intrarea în templu au fost întâmpinați de vârstnicul Simeon. Dumnezeu i-a spus odată că nu va muri până nu va veni Mântuitorul pe pământ și era deja foarte bătrân și obosit să trăiască. Văzând pe Maria cu pruncul, Simeon s-a suit la ea, l-a luat pe Iisus în brațe și s-a întors către Dumnezeu cu cuvinte de mulțumire:
– Acum eliberezi pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, căci ochii mei au am văzut mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o pentru toți oamenii…Maria l-a ascultat cu uimire pe bătrân și și-a amintit bine cuvintele lui, pe care mai târziu, după răstignirea lui Hristos, le-a transmis ucenicilor săi și au fost notate în anii 60 ai secolului I de către Evanghelistul Luca. Luca povestește și despre un alt episod care a avut loc în timpul acestei întâlniri. În acel moment, o văduvă săracă pe nume Anna locuia la templu, avea 84 de ani. S-a apropiat și de micul Hristos și i-a mulțumit lui Dumnezeu pentru faptul că a avut șansa de a-L vedea pe Mântuitorul. Acestui eveniment – întâlnirea bătrânului Simeon cu pruncul Iisus – este dedicată sărbătoarea Prezentării Domnului. A fost înființată pentru prima dată de Biserica din Ierusalim în secolul al IV-lea și este sărbătorită anual la 15 februarie, în a patruzecea zi după nașterea lui Hristos. Poate unii dintre voi ați văzut icoana dedicată Prezentării. Îl înfățișează pe bătrânul Simeon, ținând cu evlavie un copil în brațe. În fața lui sunt Preacurata Fecioară Maria și proorocița Ana, iar puțin mai departe – Iosif cu doi porumbei în mâini, pe care trebuie să-i jertfească.