Cine nu ar vrea să trăiască o sută de ani? Problema longevității Îi Îngrijorează pe oameni din cele mai vechi din timpuri. Oamenii vor să trăiască tot mai mult și mai mult. Și an de an avem tot mai multe motive de optimism când vorbim de longevitate.
De altfel, oamenii de știință consideră că pe Pământ deja s-au născut primii oameni care vor trăi 150, 200 și chiar 300 de ani. Totul datorită tehnologiilor. Dar nu ai nevoie de tehnologii ca să trăiești mai mult decât media pe glob. Analizând datele din zonele albastre, cercetătorii au ajuns la concluzia că comunitățile longevive se disting prin aceleași obiceiuri.
Ce sunt zonele albastre?
Zonele albastre sunt regiunile de pe glob unde locuiesc cei mai longevivi oameni. Oamenii de știință au identificat 5 zone, localizate pe diferite continente: Lomo Linda (California), Nicoya (Costa Rica), Sardinia (Italia), Ikaria (Grecia) și Okinawa (Japonia). De exemplu, pe insula Okinawa există un sătuc – Ohimi, unde vârsta medie este de aproape 100 de ani.
Ceea ce e cu adevărat surprinzător e că deși locuiesc În regiuni complet diferite și se deosebesc prin mentalitate, stil de viață, cultură, tradiții și obiceiuri – oamenii din toate zonele albastre au câteva lucruri În comun.
Și anume:
-
Consumul de vin În cantități moderate. Patru din cele cinci comunități menționate mai sus, consumă vin cu regularitate, dar se limitează la câteva pahare de vin roșu pe săptămână.
-
Alimentația bazată pe produse vegetale și carbohidrați. Ponderea produselor de natură vegetală În rația zilnică a acestor comunități variază de la 90 până la 99 %. Iar 65% din totalul de calorii consumate de populația zonelor albastre provin din alimente bogate În carbohidrați.
-
Uneori consumă carne. În toate zonele, carnea este considerată o masă de sărbătoare și se consumă de maxim 4-5 ori pe lună, În porții mici, de 100-150 de grame.
-
Beau apă, cafea și vin. În zonele albastre oamenii beau În medie 6 pahare de apă pe zi. Mai mult decât atât, Își permit uneori să bea o ceașcă de cafea dimineața și un pahar de vin la cină.
-
Țin post. Nu neapărat din considerente religioase. Această practică e Întâlnită În fiecare zonă. Unii iubesc să rămână flămânzi din când În când, pentru a-i permite sistemului digestiv “să respire”. Alții mănâncă din plin dimineața, ceva mai puțin la prânz și aproape nimic la cină, astfel Încât sistemul digestiv rămâne relaxat timp de 16 ore.
-
Sunt activi din punct de vedere fizic, dar nu ridică haltere, nu aleargă maratoane și, În general, nu merg la sală. În schimb, trăiesc Într-un mediu care Îi obligă să fie activi În mod constant. Toate comunitățile lucrează moderat În grădină, iar plimbările fac parte din modul lor firesc de viață.
-
Au un ritm de viață Încet. Ei sunt departe de ritmul accelerat al vieții moderne și nu se află Într-o stare permanentă de stres. De exemplu, locuitorii insulei Okinawa petrec câteva minute pe zi pomenindu-și strămoșii, ikarienii preferă să tragă un pui de somn, iar locuitorii Sardiniei Își alocă timp pentru a comunica cu cei dragi (ora fericirii).
-
Au o legătură strânsă cu comunitatea din care fac parte. Majoritatea persoanelor care trăiesc În zonele albastre aparțin unui fel de comunitate religioasă. Unii cercetători sugerează că participarea la slujbele bisericești prelungește viața În medie de 4 ani. Și asta nu are legătură cu supranaturalul, ci cu sentimentul de apartenență și purificarea spirituală pe care o simți.
-
Sunt atașați de familie. În cadrul acestor zone familia este În vârful sistemului de valori. Aceasta Înseamnă că părinții și bunicii lor În vârstă locuiesc aproape sau chiar În aceeași casă cu ei. În plus, rezidenții din zonele albastre sunt de obicei implicați Într-o relație pe termen lung cu partenerul lor. De asemenea, ei dedică mult timp și atenție copiilor.
