Deşi ar putea părea un concept modern, având în vedere cât de mult ne bazăm în prezent pe livrări, prima poştă din lume a fost dezvoltată în urmă cu peste 2.500 de ani. De fapt, a fost vorba despre sisteme de curierat care s-au dezvoltat şi au evoluat în cadrul mai multor civilizaţii, însă cel mai vechi dintre ele este cel creat de persani în vremea lui Cirus cel Mare, şi care era denumit Chapar Khaneh.
Cele mai vechi sisteme poştale din istorie
Sistemele poştale au evoluat treptat și au fost inițiate în diferite regiuni ale lumii de-a lungul istoriei. Printre acestea, se numără:
- India (Imperiul Gupta):
- Perioada: Dezvoltat în timpul Imperiului Gupta (secolul al IV-lea d.Hr.).
- Detalii: În India, Imperiul Gupta a dezvoltat un sistem postal organizat care a implicat utilizarea elefanților și cămilelor pentru transportul mesajelor și documentelor între diferite orașe și centre administrative. Acest sistem a ajutat la administrarea imperiului și la menținerea comunicării eficiente.
- Egiptul antic:
- Perioada: Aproximativ 2000 î.Hr. și ulterior.
- Detalii: Egiptenii au dezvoltat un sistem de corespondență care utiliza curieri pentru a transmite mesaje și documente între diferite părți ale imperiului lor. Curierii utilizau diverse metode de semnalizare, precum fumul și oglinzile, pentru a comunica pe distanțe lungi.
- Roma antică (Cursus Publicus):
- Perioada: Sistemul a fost dezvoltat în timpul Romei antice și a funcționat până la căderea Imperiului Roman.
- Detalii: Imperiul Roman a avut un sistem postal numit „Cursus Publicus”. Acest sistem a implicat utilizarea stațiilor de schimb și a curierilor specializați pentru a asigura transportul rapid al mesajelor și documentelor între diferitele provincii ale imperiului. A fost o parte esențială a administrării imperiului.
- China antică:
- Perioada: Dezvoltat în China antică, dinastia Qin (secolul al III-lea î.Hr.).
- Detalii: În China antică, s-a dezvoltat un sistem postal care a inclus utilizarea poștei cămilelor și a altor animale de tracțiune pentru transportul mesajelor pe distanțe mari. Aceasta a facilitat comunicarea între diferitele regiuni ale Chinei antice.
- Persia (Chapar Khaneh):
- Perioada: Dezvoltat în timpul domniei lui Cirus cel Mare în secolul al VI-lea î.Hr.
- Detalii: Sistemul postal persan, cunoscut sub numele de „Chapar Khaneh”, a implicat stații de schimb situate la distanțe regulate. Curierii și călăreții transportau mesaje și documente pe cai de la o stație la alta, schimbând caii pentru a menține viteza și eficiența în transmiterea mesajelor. Acest sistem a fost esențial pentru administrarea imperiului persan.
Prima poştă din lume a fost dezvoltată de împăratul persan Cirus cel Mare
Prima poştă din istorie a fost fondată de împăratul Cirus cel Mare în secolul al VI-lea î.Hr., iar sistemul acesta a fost dezvoltat și extins de succesorii săi, în special de Darius cel Mare.
Sistemul postal persan se baza pe o rețea de drumuri și de posturi de schimb, unde mesagerii călare (numiți pirradaziš în persana veche) își transmiteau mesajele și își schimbau caii. Un mesaj putea fi trimis de la Susa, capitala administrativă a imperiului în vestul Iranului, la Sardes, în vestul Turciei, în doar șapte sau nouă zile, urmând Drumul Regal, un fel de autostradă care conecta cele două orașe.
Sistemul postal persan acoperea întreg teritoriul imperiului, care se întindea din Grecia şi până în India. Sistemul era foarte organizat și eficient, având un sistem de inspecție și control pentru a preveni abuzurile.
Sistemul poștal persan era folosit nu numai pentru transmiterea de mesaje oficiale, ci și pentru transportul de bunuri, bani, alimente și chiar animale. De exemplu, Darius cel Mare a trimis o girafă din India la curtea sa din Susa.
Sistemul poştal persan a devenit sursă de inspiraţie
Sistemul poștal persan era foarte sigur și protejat. Mesajele erau scrise pe tăblițe de lut sau pergament și sigilate cu ceară sau lut. Mesagerii purtau o insignă specială care le asigura imunitatea și accesul la drumurile și stațiile imperiale. De asemenea, existau paznici și patrule care vegheau la siguranța drumurilor și a mesagerilor.
Sistemul poștal persan era foarte organizat și eficient. Existau reguli stricte pentru funcționarea sistemului, cum ar fi viteza de călătorie, numărul de cai folosiți, distanța parcursă într-o zi, calitatea drumurilor și a stațiilor etc. De asemenea, existau inspectori care verificau respectarea regulilor și raportau orice nereguli sau probleme. Sistemul poștal persan era considerat un simbol al puterii și prestigiului imperiului.
Sistemul poştal persan a servit ca model și inspirație pentru alte servicii poștale din istorie. Astfel, chiar marele Herodot a descris favorabil acest sistem, care a estimat că distanța dintre Susa și Sardes ar fi luat trei luni pe jos. Un principiu adoptat de Serviciul Poştal al SUA (USPS) este o descriere modificată a sistemului poştal persan: „Nici zăpada, nici ploaia, nici căldura, nici întunericul nopții nu îi împiedică pe acești curieri să-și termine cu rapiditate cursele lor”.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
