Trebuie să fi citit în basme cum eroii se transformă în diferite animale, păsări și chiar obiecte. Acest fenomen se numește turnover. Și acum vom încerca să ne dăm seama cum a apărut credința în posibilitatea unor astfel de transformări. La urma urmei, nu numai popoarele țării noastre, ci și multe altele cred în posibilitatea unor astfel de transformări. Povești despre transformările umane se regăsesc în folclorul diferitelor țări și popoare.
Rădăcinile vârcolacului ca fenomen se întorc din cele mai vechi timpuri.
Omul se considera o parte a lumii din jurul lui. Pentru o vânătoare mai reușită, s-a îmbrăcat în pielea fiarei care urma să fie ucisă. Pe de o parte, părea să se transforme în această fiară și l-ar putea găsi cu ușurință. Pe de altă parte, s-a protejat de persecuția sufletului unui animal mort atunci când și-a scos pielea.
Așa că s-a născut ideea că, la nevoie, o persoană poate ușor se transformă în orice animal.
Treptat, odată cu dezvoltarea cultului zeilor, transformarea de la o stare la alta, de la o persoană la un animal a început să fie asociată cu anumite acțiuni rituale și chiar cu efectuarea anumitor acțiuni magice.
Să ne amintim câteva basme în care eroii se transformă în diferite creaturi, lovind pământul sau întorcându-se pe călcâie. Mitul grecesc povestește despre Lycaon, care s-a transformat în lup sacrificând un copil pe altarul lui Zeus din Liceea. Filosoful Platon a dezvoltat această legendă: mâncarea cărnii unei persoane sacrificate pe acest altar a provocat o transformare. Trimalchio a mers în vizită noaptea și a rugat un prieten să-l însoțească. Când treceau pe lângă cimitir, Trimalchio a privit surprins cum bărbatul se opri, se dezbrăca, își punea hainele pe pământ, se transforma într-un lup și urlă în pădure. Trimalchio a transpirat de frică, a alergat înainte și a aflat că un lup alergase la ei și le-a înspăimântat toate vitele. La întoarcere, a observat că hainele dispăruseră, iar pământul din jur era acoperit de sânge. Acasă și-a agravat cunoștința, sângerând abundent de la o rană de la gât, pe care doctorul o bandaja. "Asa de. Am aflat că era un vârcolac”, își încheie povestea Trimalchio.
Desigur, povestea lui Trimalchio nu este altceva decât un basm pe care l-a auzit Petronius. Dar povești asemănătoare au continuat să fie spuse în vremuri ulterioare. Astfel, medicul francez Jean de Nino povestește despre un caz care ar fi avut loc în 1615: un lup a atacat un tăietor de lemne care lucra în pădure. Dar omul a început să se apere și a reușit să taie laba lupului cu securea. Imediat lupul s-a transformat intr-o femeie care nu avea mana.
Atat de puternice au aparut superstitiile care au aparut in timpurile primitive.