În ciuda dezvoltării rapide a tehnologiei informatice și a unei varietăți de dispozitive electronice de stocare, hârtia rămâne cel mai comun și mai utilizat material pentru stocarea informațiilor. Este greu de supraestimat locul său în utilizarea zilnică. Este necesar în munca de birou, în tipărire și în viața de zi cu zi.
Hârtie din antichitate Istoria hârtiei datează din cele mai vechi timpuri. Chiar și vechii egipteni foloseau un prototip al hârtiei moderne pentru scris, realizând papirusurile din fibre de trestie zdrobite și presate în foi subțiri.
Tulpinile acestei plante acvatice sunt alcătuite din fire subțiri și rezistente de celuloză, care au fost desfăcute printr-o prelucrare specială. Adăugarea de substanțe lipicioase a făcut posibilă formarea unui strat destul de subțire din masa rezultată, care a dobândit caracteristicile dorite după uscare. Hârtia veche era mai degrabă densă, aspră la atingere și nu avea albul materialelor de scris moderne. Manuscrise din piele În Europa antică, în loc de hârtie se folosea pergament. Era confecționată din piei subțiri și suple de vite mici.
Pielea de oaie și de capră era prelucrată cu ajutorul unor tehnici speciale pentru a o face moale și netedă. Straturile de material pregătit erau tăiate la dimensiunea viitoarei cărți și cusute în atelierele de legătorie.
Documentele împrăștiate au fost transportate și depozitate sub formă de suluri. În acest fel, pielea nu era încrețită și nu avea cute pe care să se poată freca. Lemn pe care se poate scrie Tehnologia modernă produce diferite tipuri de hârtie folosind diferite tipuri de lemn.
În procesul de producție, lemnul este zdrobit la dimensiunea potrivită. Masa rezultată se înmoaie în recipiente și se adaugă reactivi chimici pentru procesul de eliberare a fibrelor celulozice. Pasta preparată, albită sau colorată, este transformată în foi cu ajutorul unor mașini de fabricat hârtie. Aceasta este trecută printr-o serie de role care netezesc și usucă pasta de hârtie.
Rezultatul este un material finit cu caracteristicile dorite: grosime; densitate; culoare; calitatea suprafeței. Diferitele tipuri de hârtie sunt concepute pentru utilizări diferite – echipamentele de birou necesită hârtie mai groasă și mai rezistentă, în timp ce hârtia pentru ziare este de calitate inferioară.
Hârtia igienică și hârtia tissue au cerințe diferite. Producția alternativă de hârtie Folosirea exclusivă a lemnului pentru producerea hârtiei ar putea duce destul de repede la distrugerea întregii păduri a planetei. Prin urmare, au fost dezvoltate și utilizate de mult timp tehnologii alternative.
Celuloza, care stă la baza pastei de hârtie, se obține din paiele culturilor de cereale. Paiele de cereale se acumulează pe câmpuri în cantități uriașe în fiecare an. Și, de cele mai multe ori, este pur și simplu lăsată pe jos pentru a servi drept îngrășământ. Alte culturi pot fi, de asemenea, surse de pastă de fibre: orez; in; cânepă; baston. În țara noastră, ca și în alte părți ale lumii, există o colectare activă a deșeurilor de hârtie, care este folosită ca materie primă secundară.
Cărțile vechi, ziarele, ambalajele sunt mărunțite, albite, spălând cerneala și cerneala de tipar, iar masa rezultată este folosită pentru a face din nou hârtie. Nu este de aceeași calitate, dar este suficient de bună pentru imprimare. Hârtie din întregul Unele țări au reușit să recicleze țesăturile pentru produse de scris – cârpele sunt prelucrate conform unor tehnologii similare.
Fibrele de bumbac și de in și firele sintetice au proprietățile potrivite care le permit să fie utilizate pentru a produce hârtie durabilă și de înaltă calitate. În prezent, există companii din industrie care au renunțat complet la utilizarea lemnului în producția de hârtie. Aceștia au găsit surse complet neobișnuite de materii prime pentru produsele lor.
Ei folosesc frunze de bananier și de palmier, tot felul de fibre vegetale, lână, chiar și deșeuri de animale erbivore. Tipuri speciale de hârtie pot fi fabricate din fibre minerale, cum ar fi azbestul, de exemplu. Astfel de inovații contribuie la salvarea pădurilor care există astăzi, păstrându-le pentru generațiile viitoare de pământeni.
