Porumbul ocupă un loc de frunte printre cerealele care se cultivă pe ogoarele țării noastre.

Rădăcina porumbului este firoasă, dar fixează bine planta în pământ. Tulpina este înaltă și plină cu măduvă. Tulpina porumbului se numește cocean. Frunzele sunt ca niște panglici late. Ele se prind la nodurile tulpinii.

Porumbul are un spic răsfirat în vârful tulpinii. Boabele se formează pe știulete. Acesta crește la subsuoara unor frunze și este învelit cu pănuși (foi).

Porumbul se seamănă primăvara, în lunile aprilie-mai. Semănatul se face cu ajutorul unor semănători speciale. Până să crească mare și să rodească, porumbul se prășește, de 3-4 ori, cu ajutorul mașinilor sau cu sapa. Prin prășit sunt distruse buruienile și se afișează pământul pentru a se păstra umezeala.

Toamna, știuleții se recoltează cu combina sau se culeg manual și se păstrează în depozite speciale. Boabele se se obține astfel făina de porumb sau mălaiul, folosită în hrana omului și a animalelor.

Din boabele de porumb se fabrică și spirtul, precum și un ulei foarte bun pentru alimentația omului.