În rusă, cuvântul „Varangian” este încă folosit uneori într-un sens comun, care are o oarecare conotație jucăușă sau ironică. Acesta este numele străinilor care sunt invitați să ajute în anumite afaceri, precum și al celor care, în calitate de oaspeți neinvitați, invadează viața măsurată a localnicilor și se comportă încrezător și independent. Această imagine imprimată în memoria oamenilor corespunde adevăratului sens al cuvântului? Și cine sunt ei, acești misterioși varangi?
În secolul al IX-lea, în așezările comerciale ale slavilor răsăriteni, precum și pe rutele comerciale care treceau prin pământurile lor până în Bizanț, „străini de peste mări din Marea Baltică” (uneori era numită și Marea Varangiei). Slavii i-au numit pe acești oaspeți de peste mări varani.
Mulți istorici cred că varangii au venit cel mai probabil din Scandinavia. Ei veneau la slavi pentru a face comerț, dar adesea conducătorii slavilor înșiși îi invitau la echipele lor militare, deoarece varangii erau renumiți pentru puterea și curajul lor. Și a trebuit să lupt mult. Slavii au fost înconjurați din toate părțile de triburi ostile, care și-au devastat pământurile cu raiduri, au ucis oameni și le-au luat vitele. În plus, triburile slave înseși nu se înțelegeau între ele, nu exista pace și armonie între ele. Desigur, slavii înșiși s-au distins prin curaj și forță de invidiat, iar împreună cu varangii erau o forță foarte formidabilă.
Și atunci s-a întâmplat ceva pe care celebrul istoric rus Nikolai Mihailovici Karamzin îl numește „Uimitor și aproape dacă nu un caz fără precedent. Slavii își trimit ambasadorii peste mare la varangi, ca să le spună: „Țara noastră este mare și bogată, dar nu este ordine în ea, du-te să domnești și stăpânește peste noi.”
Cine ar refuza o astfel de ofertă tentantă? Nici vikingii nu au refuzat. Trei frați: Rurik, Truvor și Sineus – au adunat o echipă mare și au ajuns la slavi să-i conducă. Fratele mai mare, Rurik, a plecat la Novgorod, cei mai mici: Sineus – la Lacul Alb, iar Truvor s-a stabilit la Izborsk (acum este regiunea Pskov).
Doi ani mai târziu, Sineus iar Truvor a murit, iar Rurik și-a anexat pământurile la ale sale. Atunci aceste ținuturi au început să se numească Novgorod Rus.
Un alt eveniment important îi aparține și ei din acest timp. Tradiția spune că doi varangi, care au sosit și ei cu Rurik la Novgorod, Askold și Dir, s-au dus cu camarazii lor din Novgorod mai departe la Constantinopol pentru a-și căuta avere. Pe drum, au văzut un orășel pe malul înalt al Niprului și au întrebat: a cui este? Li s-a spus că a fost construit de trei frați care muriseră deja până atunci. Și că locuitorii acestui oraș trăiesc în pace, ei nu se luptă cu nimeni, ei doar plătesc tribut khazarilor. Acest oraș a fost Kiev. Askold și Dir au pus stăpânire pe ea și au început să stăpânească acolo, subjugând și ținuturile din jur. Așa că, conform legendei, a apărut un alt Rus – Kievan, condus de aceiași varangi.