În apele curgătoare, bălți și lacuri intalnim crapul, știuca bibanul, somnul, păstrăvul și alți pești.
Știuca și bibanul
În multe ape dulci din țara noastră, alături de crap, întâlnim și știucă. Stiuca este un pește de pradă. Ea înghite cu lăcomie tot ce întâlnește în cale: peștișori, broaște, șerpi, boboc
de rață sau de gâscă. De aceea, i se mai zice și „lupul bălților Stă la pândă dintre plantele de baltă și apoi ca o săgeată
îndreaptă spre pradă, pe care o înghite întreagă.
Solzii Sunt Mărunți, de culoare cenușie verzuie închisă. Cu de pe pântece sunt albi. Pe laturile corpului are niște dungi de culoarea plantelor din apă.
Capul are un bot turtit, ca ciocul de rață. Gura este largă, dinții puternici, din care pradă nu mai scapă.
Primăvara devreme, știuca depune icrele din care vor ieși știucile mici. Carnea ei este foarte gustoasă.
Bibanul este, ca și știuca, un pește de pradă.
Solzii sunt de culoare verde arămie; cei de pe pântece sînt alburii. Pe spate are niște dungi negricioase.
Carnea este albă și foarte gustoasă.
Ca și ceilalți pești, bibanul se inmulțește prin icre.
Peștii din apele patriei noastre constituie o bogăție de gamă. Pescuitul se face organizat și cu mijloace moderne.
În lunile cand peștii depun icrele, pescuitul este interzis.
Carnea de pește este gustoasă și hrănitoare. Ea se consumă atit proaspătă, cât și conservată.
