El Dorado este un oraș legendar, despre care se crede că ar fi fost plin de aur și alte comori prețioase. Numele „El Dorado” înseamnă „cel Aurit” sau „Auritul” în spaniolă și se referă inițial la un lider indigen care se spune că ar fi fost acoperit cu praf de aur în timpul unor ceremonii religioase. Cu timpul, numele „El Dorado” a ajuns să reprezinte un întreg oraș sau chiar un regat plin de bogății.
Legenda tărâmului El Dorado își are originile în perioada cuceririi teritoriilor americane de către spanioli în secolul al XVI-lea.
În căutarea unor noi teritorii și a bogățiilor, cuceritorii au întâlnit populații indigene care le-au povestit despre existența unor locuri bogate în aur și alte pietre prețioase. Aceste povestiri au dat naștere la numeroase expediții ale cuceritorilor europeni în căutarea acestui oraș mitic.[sursa]
Reprezentare grafică a oraşului El Dorado
Legenda omului acoperit cu praf de aur
Unul dintre primele izvoare ale legendei El Dorado se găsește în tradițiile poporului Muisca, o civilizație pre-columbiană care trăia în zona Andelor, în teritoriul care corespunde astăzi cu Columbia.
Se spune că în cadrul unei ceremonii numită „El Hombre Dorado”, liderul Muisca se acoperea în praf de aur și apoi sărea într-un lac de munte, oferind astfel aur zeilor. Această tradiție a fost transmisă spaniolilor și a contribuit la formarea legendei El Dorado.
De asemenea, la răspândirea mitului a contribuit şi cantitatea semnificativă de aur pe care exploratorii spanioli au primit-o de la poporul Muisca.
În căutarea bogăţiei din El Dorado
De-a lungul anilor, numeroase expediții au fost organizate în căutarea orașului legendar, însă niciuna nu a avut succes.
Prima mare expediție în căutarea oraşului El Dorado a fost cea a lui Francisco Pizarro și Diego de Almagro. Expediţia a pornit din Panama în anul 1526, ajungând pe coasta de nord din Peru. Exploratorii auziseră de un imperiu bogat în aur numit Birú sau Pirú, care era de fapt Imperiul Inca.
Pizarro și Almagro au fost primii care au încercat să găsească legendarul oraş din aur în mod explicit. Dar odată ce poveștile despre țara de aur s-au răspândit, mai mulți cuceritori au început să desfăşoare expediţii în căutarea oraşului.
Sebastián de Belalcázar, un conchistador spaniol care mai călătorise înainte cu Cristofor Columb și Francisco Pizarro, a căutat oraşul prin sud-vestul Columbiei în anul 1535.
Una dintre cele mai faimoase expediţii a fost cea a lui Sir Walter Raleigh, care a făcut două călătorii în Guyana pentru a găsi legendarul oraş din aur. Această obsesie s-a sfârşit rău pentru Walter Raleigh.
După ce a căzut în dizgraţia regelui James I, Raleigh a fost închis în Turnul Londrei. În anul 1616, Walter Raleigh a fost eliberat din închisoare pentru a organiza a doua expediție în căutarea El Dorado. După eșecul acestei expediții și un conflict avut cu spaniolii, regele James I l-a arestat din nou și l-a executat în anul 1618.
Legenda oraşului de aur
Interesul pentru El Dorado a scăzut începând cu secolul al XVIII-lea, pe măsură ce exploratorii au devenit mai sceptici și au început să înțeleagă că orașul nu există cu adevărat.
Povestea a fost popularizată în literatură, filme și jocuri video. Deși orașul El Dorado nu a fost găsit niciodată, povestea sa continuă să fascineze și să inspire exploratori și iubitori de aventură din întreaga lume.
În cultura populară și în discursul cotidian, El Dorado a ajuns să fie folosit ca o metaforă pentru o sursă de bogăție și prosperitate inaccesibilă sau greu de atins, ilustrând astfel natura efemeră a căutării fericirii și a succesului material.
