Mehmed al VI-lea a fost cel de-al 36-lea și ultimul sultan al Imperiului Otoman, domnind între 1918 și 1922. El a preluat tronul după înfrângerea Imperiului Otoman în Primul Război Mondial și a încercat să salveze statul de la dezintegrare.
Mehmed al VI-lea, cunoscut şi ca Vahideddin, s-a născut în data de 14 ianuarie 1861, la Istanbul, fiind al patrulea fiu al sultanului Abdul-Medjid și al soției sale, Gülistü Kadin. În ciuda faptului că Mehmed a fost pregătit să preia tronul încă din copilărie, a fost mereu umbrit de Şehzade Yusuf Izzeddin, care a fost considerat succesorul cel mai potrivit. Totuși, când acesta a murit subit în anul 1916, Mehmed a devenit moștenitorul tronului.
Probleme încă de la urcarea pe tron
Primul Război Mondial a fost un dezastru pentru Imperiul Otoman, iar sultanatul lui Mehmed a început să se prăbușească chiar în primele luni ale domniei sale. Forțele britanice și cele aliate cuceriseră Bagdadul, Damascul și Ierusalimul în timpul războiului. Cea mai mare parte a Imperiului Otoman a fost ulterior împărțită de către aliații europeni.
Mehmed al VI-lea a fost nevoit să semneze Tratatul de la Sèvres. Acesta prevedea împărțirea teritoriilor otomane între puterile învingătoare și recunoașterea unor state independente precum Armenia sau Kurdistan.
Acest tratat a fost respins de mișcarea naționalistă turcă condusă de Mustafa Kemal Atatürk, care a organizat o rezistență armată împotriva ocupației străine. Mehmed al VI-lea nu a avut autoritate asupra naționaliștilor care au format Marea Adunare Națională a Turciei cu sediul la Ankara.
În anul 1921, Mehmet al VI-lea l-a numit pe vărul său Abdulmecid Efendi ca moștenitor al tronului. În acest fel, spera să obțină sprijinul naționaliștilor care îl preferau pe acesta. Însă această manevră nu a avut succes și războiul dintre naționaliști și puterile aliate a continuat până în anul 1922, când naționaliștii au obținut victoria decisivă în Bătălia de la Dumlupınar.
Mehmed al VI-lea, ultimul sultan al Imperiului Otoman
Alungarea de pe tron şi exilul lui Mehmed al VI-lea
În data de 1 noiembrie 1922, Marea Adunare Națională a Turciei a desființat sultanatul și l-a declarat pe Mehmet al VI-lea trădator. Urmare acestui fapt, sultanul a fost expulzat din Constantinopol și obligat să plece în exil la bordul vasului de război britanic Malaya, în data de 17 noiembrie.
Viața lui Mehmet al VI-lea în exil nu a fost foarte fericită. A fost nevoit să părăsească țara pe care a condus-o și să se adapteze la o nouă cultură și un nou stil de viață.
Mai întâi s-a refugiat în Malta, unde a fost supravegheat de autoritățile britanice care îl considerau responsabil pentru genocidul armenilor. Ulterior, s-a mutat pe Riviera italiană, acolo unde a cumpărat o vilă la San Remo, numită Villa Allamel.
Fostul sultan a încercat să mențină legătura cu familia sa și cu membrii Casei Imperiale, ai cărei membri erau împrăștiați prin Europa și Orientul Mijlociu. A sperat să se întoarcă în Turcia dacă situația politică se va schimba, dar acest lucru nu s-a întâmplat.
În timpul exilului, Mehmed al VI-lea a trăit o viață liniștită și retrasă, alături de soţia sa, evitând să se implice în politică. A fost descris ca fiind un bărbat amabil și modest, preocupat de studiul istoriei și culturii turcești.
Mehmed al VI-lea a murit în data de 16 mai 1926, din cauza diabetului și a problemelor cardiace, la vârsta de 65 de ani. A fost înmormântat la Moscheea Tekkiye a lui Sultan Suleiman Magnificul, din Damasc, Siria.