E o domnișoară pompată cu silicon, alături de ea este un tip voinic de naționalitate nedeterminată, În trening albastru…
Cred că perspectiva generală a acestei perechi este de Înțeles.
Și chiar În fața lor, la rând, se află o bătrână. Încearcă să plătească bunurile pentru promovare, câteva mere.
Bunica scăpa periodic o schimbare din mâini, o ridică cu mâinile tremurătoare și Încearcă din nou să numere monedele .
Acești doi majori În spatele ei, Încep să se sperie, să ofte pitoresc, Își dau ochii peste cap și dau din cap.
O imagine ticăloasă În general. de plătit aceste 18 ruble pentru o bunică, ca să nu vezi fețele sucite ale unui cuplu…
– Da, cât poți?! – s-a speriat casiera, tot nu rusă, În aparență din Asia – Numără-ți schimbul, atunci te vei Întoarce!
Cu aceste cuvinte, casiera a Împins merele deoparte și Începe să servească același cuplu .
— Oh, e tot! – domnișoara din silicon și-a dat ochii peste cap – Cine a lăsat-o să intre aici? Și de ce? Nu are bani! – era indignată, arătând spre bătrână.
– Da, de fapt, – iubitul ei dădu din cap – Pentru ce sunt lăsați aici?
– Oh ! – casiera și-a fluturat mâna – Din cauza acestor acțiuni pentru veteranii de război, sunt atât de mulți dintre ei aici, nici nu vă puteți imagina! Ei pleacă și pleacă, au Înțeles deja!
Mi-a căzut maxilarul din cauza atât de nepoliticos.
— Nu ai amestecat nimic?! Deci vorbești cu ea? – M-am speriat – Poți să te duci la părinții tăi și să spui același lucru?
– Ce te cățări deloc?! – s-a Întors casierul către mine – nu lucrezi aici și habar n-ai cum se pricep aceste bătrâne!
Un bărbat de vârstă mijlocie a ieșit din coadă, Îmbrăcat solid și cu un caiet În mâinile lui.
— Bună, dragă, – se Întoarse către casier – Pentru Început, vei avea o amendă, maxim, apoi concediere, și de asemenea… – apoi el i-a făcut semn Încărcătorul cu degetul.
Încărcătorul a venit și omul i-a dat un coș .
— Du-te cu bunica asta și lasă-l să cumpere ce vrea , pe cheltuiala ei – arătă cu degetul către casier.
— Cine ești oricum?! – a sărit de pe scaun muncitoarea prostească.
– Manager – i-a răspuns calm bărbatul.
– O, nu minți! Avem un alt manager! – rânji casierul.
– Fată, eu gestionez toate lanțurile acestor magazine – răspunse el fără prea multă emoție – Și acum ești liberă. Chiar acum.
Apoi se Întoarse către Încărcător și bunica retrăgându-se adânc În magazin.
—Stai puțin! – i-a strigat și a chemat din nou Încărcătorul la el – Ia-i adresa, vei duce mâncare pentru ea, pentru 3000 de ruble, În fiecare lună, ei bine, o să-ți scriu un bonus pentru asta. Bine?
— Desigur! – Încărcătorul era Încântat.
– În regulă – bărbatul dădu din cap ca răspuns și apoi strigă În hol – TRIMITE URGENT CASIERUL LA PRIMA CASĂ!
Deci asta este, triumful justiției…