Să presupunem că unul dintre prietenii noștri a decis să-și sune bunica din Sankt Petersburg. Ridică telefonul, formează un număr și așteaptă să răspundă bunica lui. Imediat ce ridică telefonul, între ea și prietena noastră se stabilește o conexiune telefonică directă, care se menține până când unul dintre interlocutori închide telefonul. Un străin nu poate interveni în conversația lor. Ei vorbesc până se plictisesc, așa că puteți spune pentru o vreme că linia aparține doar unei persoane care locuiește la Moscova și bunica sa din Sankt Petersburg.
Pe internet, lucrurile stau altfel. Nimeni nu ocupă canalul singur, chiar dacă nu pentru mult timp. O varietate de informații sunt intercalate de-a lungul aceluiași canal, care sunt transmise sub formă de pachete de date. Este „desfășurat” în aceste pachete imediat după plecare: toate mesajele sunt „tăiate în bucăți” și astfel trimise destinatarului. Multe astfel de pachete se grăbesc prin canalele Internetului în același timp și fiecare nou se alătură acestui flux. În momentul livrării către destinatar, fragmentele împrăștiate, ca piesele unui puzzle, se adună din nou într-un singur întreg.
Dacă telefonul a funcționat pe același principiu ca și Internetul, prietenul nostru și bunica lui ar fi chinuiți să vorbească unul cu celălalt cu un prieten. Un prieten ar spune o frază, sau chiar câteva cuvinte și ar aștepta mult timp ca mesajul său să ajungă la bunica lui. Răspunsul ei l-ar fi ajuns la fel de târziu. Desigur, conversația telefonică obișnuită decurge cu totul altfel: comunicăm de parcă interlocutorul ar fi lângă noi. Și totuși, cu ajutorul Internetului, poți da un telefon!
Între timp, să continuăm despre însuși principiul transmiterii informațiilor pe Internet. Un pachet de date care este trimis prin Internet nu poate conține mai mult de 1500 de caractere. Pentru a se asigura că un astfel de pachet nu își pierde ținta, acesta conține un câmp de adresă care conține informații necesare precum numele pachetului, poziția sa în blocul de date transmis și instrucțiuni despre ce trebuie făcut în continuare. Datorită prezenței acestor informații, se formează un mesaj din pachetele de date primite de destinatar. Așa-numitele protocoale fac acest lucru.
Protocolul principal de pe Internet este TCP/IP.
În general, acestea sunt două protocoale diferite. Pe de o parte, acesta este Internet Protocol (Internet Protocol), a cărui sarcină este să adreseze corect pachetul de date. Protocolul Internet este ceva asemănător unui plic poștal, care conține adresele destinatarului și ale expeditorului. Când un pachet intră în rețea, se oprește înainte de fiecare ramură următoare a autostrăzii informaționale (ruta de transfer de date). Sistemul își învață adresa, după care pachetul continuă să se miște. Drumul lui nu este întotdeauna drept: de fiecare dată când merge acolo unde nu sunt „blocuri de trafic”. Prin urmare, un mesaj trimis, de exemplu, de la Paris la Berlin poate călători prin Japonia sau SUA. Internetul nu are conceptul de „ocupat”. Dacă linia este încărcată, mesajul rulează într-un mod oricand. Acesta este marele avantaj al internetului față de alte mijloace de comunicare. Chiar dacă apare o întrerupere undeva pe linie, informația va ajunge totuși la destinatar.
O altă funcție este realizată de TCP (Transmission Control Protocol). Acest protocol este folosit pentru a „împacheta” datele în pachete. De îndată ce toți ajung la destinatar, protocolul TCP colectează din nou un mesaj de la ei. Acest lucru se realizează prin mărci speciale care sunt furnizate cu pachetele de date. Acestea sunt informații despre dimensiunea matricei totale de date, numărul de pachete și secvența în care acestea vor fi colectate.
Protocolul TCP / IP ajută la transferul datelor. Facilitează schimbul de informații între diferite sisteme informatice. De asemenea, se întâmplă ca o rețea locală închisă să nu funcționeze cu protocolul TCP / IP. Cu toate acestea, puteți accesa Internetul și de pe acesta: printr-un gateway (gateway) – un computer special care asigură schimbul de date între diferite rețele. Un astfel de gateway traduce informațiile din limba protocolului TCP/IP în limba rețelei locale și apoi le transmite computerului corespunzător.
va trece inevitabil prin gateway-ul acestei rețele. . Acesta va oferi mesajului dumneavoastră formatul acceptat în rețeaua CompuServe, iar destinatarul dumneavoastră îl va citi cu ușurință. În același mod, el însuși poate trimite un mesaj către o rețea locală folosind un alt protocol.
firmele mari își încep propriile rețele locale pentru a asigura comunicarea între angajații de la locul de muncă și diferite sucursale a acestei intreprinderi. Ele sunt numite rețele corporative sau intranet.
Sunt create în conformitate cu standardele tehnice ale World Wide Web, iar computerele conectate la astfel de rețele interne au capacitatea de a accesa Internetul.
Unele servicii online comerciale, cum ar fi Microsoft Network (MSN), folosesc, de asemenea, tehnologia Internet, fiind astfel parte integrantă a rețelei de calculatoare la nivel mondial.