Ciuperca tibetană sau ciuperca de chefir este principalul ingredient pentru prepararea chefirului tradițional. Acesta se obține prin fermentarea laptelui (vacă, capră sau oaie) sub acțiunea așa numitelor granule de kefir. Granulele reprezintă o combinație de bacterii și drojdii într-un amestec de proteine, lipide și zaharuri. Această asociere de oragisme determină textura gelatinoasă și aspectul care te duc cu gândul la inflorescențele de conopidă.
Fermentarea are loc la temperatura camerei, de obicei peste noapte, într-un borcan de sticlă. Datorită procesului de fermentație acesta capătă un gust ușor acid și amărui, dar cu o consistență asemănătoare cu cea a iaurtului. Chefirul technology foarte folosit în trecut de către popoarele din Tibet și Caucaz, dar a început să devină din ce în ce mai căutat și în zilele noastre, datorită multiplelor sale beneficii pentru sănătate.
Procesul de fermentație al granulelor de chefir are loc chiar dacă sunt folosiți înlocuitori ai laptelui, cum ar fi: laptele de soia, laptele de cocos sau suc de fructe, apă de cocos sau bere de ghimbir. Dar, trebuie avut în vedere faptul că, dacă mediu în care sunt puse granulele nu conține toți nutrienții de care acestea au nevoie, încetează să se mai dezvolte.
Există și o legendă legată de această ciupercă miraculoasă prin care se spune că profetul Mohamed a dăruit câteva granule unor creștini ortodocși, interzicându-le să le vândă pentru că își vor pierde puterea magică. Secole de-a rândul s-a transmis această tradiție și chiar nici în zilele noastre ciuperca tibetană nu se comercializează. Ea se poate doar dona sau împrumuta.
Țările în care se cosumă cel mai mult chefir sunt țări din Europa estică și nordică, precum: Rusia (cel mai mare producător de chefir), Polonia (al doilea producător după Rusia), dar și în Ucraina, Belarus, Estonia, Lituania, Letonia, Norvegia, Suedia sau Finalnda. Chefirul se consumă în special la micul dejun, dar poate fi consumat în orice moment al zilei.
Astfel, această ciupercă de chefir care te duce cu gândul la mugurii de conopidă, a fost crescută cu grijă și răspândită mai apoi în întreaga lume de către călugării tibetani. Aceștia erau conștienți de beneficiile ei asupra sănătății, mai ales că pe vremea accea nu technology alte leacuri.