Piramidele nubiene sunt structuri antice impresionante, construite în urmă cu mii de ani, care se găsesc pe teritoriul actual al Sudanului. Acestea au fost construite de-a lungul mai multor secole de conducătorii regatelor Kuşite antice, care au ocupat zona văii Nilului, cunoscută sub numele de Nubia. Aceste piramide, care diferă ca aspect și mod de utilizare faţă de cele egiptene, au fost ridicate pentru a servi ca morminte regale, fiind învăluite de mister.
Regatele Kuşite au avit trei perioade importante de dezvoltare. Prima, cu capitala la Kerma, în perioada 2.500-1.500 î.Hr., în care predomina o formă de arhitectură și obiceiuri de înmormântare indigene, a doua la Napata, între anii 1.000-300 î.Hr. și a treia la Meroe, în perioada 300 î.Hr.-300 d.Hr. Ultimele două perioade au fost influențate puternic de obiceiurile și practicile din Egiptul Antic.
Cum au fost construite şi ce scop aveau piramidele nubiene
Regii kuşiţi au început să-și construiască propriile piramide cu circa 1.000 de ani după ce egiptenii şi-au schimbat metodele de înmormântare. În regiune există de două ori mai multe piramide nubiene rămase până în zilele noastre decât cele egiptene.
Piramidele nubiene sunt mai înalte și mai abrupte în comparație cu cele egiptene. De asemenea, dimensiunile lor sunt mai mici, iar baza este mult mai îngustă. În timp ce piramidele egiptene au fost construite în principal din blocuri de piatră de calcar, piramidele nubiene au fost construite din granit și gresie.[sursa]
Piramidele nubiene de la Meroe
Piramidele nubiene au fost construite pe o perioadă de câteva sute de ani pentru a servi ca morminte atât pentru regi şi regine, cât şi pentru cetățenii bogați din Napata și Meroe. Mormântul se afla într-o cameră subterană sub piramidă, accesibilă printr-un coridor îngropat. Piramidele erau un simbol al puterii și al autorității divine a monarhiei nubiene și reprezentau legătura dintre lumea viilor și cea a morților.
Fiecare piramidă era însoțită de un templu mortuar, unde se efectuau ceremonii și se aduceau ofrande în cinstea defunctului. Templele erau adesea decorate cu basoreliefuri și inscripții care povesteau despre realizările și viața persoanei înmormântate în piramidă.
Piramidele nubiene erau, de asemenea, un mijloc de a afirma identitatea culturală și politică a regatelor nubiene. Trebuie să avem în vedere că în acea perioadă Egiptul reprezenta o civilizaţie înfloritoare în regiune. Prin construirea de piramide și adoptarea unor practici funerare similare cu cele egiptene, regatele nubiene își manifestau pretențiile la statutul de putere regională și la o moștenire culturală comună cu cea egipteană.
Amplasament
Primele trei situri se află în jurul Napatei, în Nubia Inferioară, lângă orașul modern Karima. Primul dintre acestea a fost construit la situl El Kurru. Mai târziu, piramidele napateene au fost amplasate la Nuri, la 10 kilometri nord pe malul opus al Nilului. Această necropolă a fost locul de înmormântare a 21 de regi și 52 de regine și prinți, inclusiv regii Anlami și Aspelta.
Corpurile acestor regi au fost plasate în sarcofage uriașe din granit. Sarcofagul regelui Aspelta cântărea 15,5 tone, iar capacul său cântărea 4 tone. Cea mai veche și cea mai mare piramidă de la Nuri este cea a regelui napatean și faraonului dinastiei a XXV-a Taharqa. Un alt grup mic de nouă piramide se află lângă stânca uriaşă Jebel Barkal.
Cel mai extins sit al piramidelor nubiene se află la Meroe, situat la aproximativ 240 de kilometri nord de oraşul modern Khartoum.
În total, au fost descoperite circa 255 de piramide nubiene care au fost construite de-a lungul secolelor. Asta înseamnă mai mult de dublu față de numărul piramidelor construite în Egiptul Antic.
Piramidele de mici dimensiuni au rezistat mai bine în timp
Dispariţia Regatelor Kuşite
Începând cu secolul al IV-lea, schimbările climatice au avut un impact negativ asupra agriculturii din regiune. Aceste schimbări au dus la reducerea resurselor agricole și, în consecință, la o scădere a populației.
În timp ce Regatul Meroe a avut o perioadă de prosperitate, s-a confruntat și cu presiuni politice și militare din partea altor puteri regionale. Regatul Axum, care se afla pe teritoriul actual al Etiopiei, a început să-și extindă influența în regiune. Inevitabil, au apărut rivalităţi şi conflicte militare cu Regatul Meroe. În cele din urmă, în jurul anului 350, Regatul Axum a invadat și a distrus capitala Meroe.
Un alt factor care a contribuit la declinul Regatului Meroe a fost pierderea controlului asupra rutei comerciale a Nilului. Acest lucru a slăbit poziția economică a regatului și a redus capacitatea sa de a menține o infrastructură militară și administrativă puternică.
În urma declinului Regatului Meroe, populația nubiană s-a amestecat treptat cu alte culturi și grupuri etnice din regiune. Acest proces de asimilare culturală a avut loc pe o perioadă lungă de timp, dar a dus în cele din urmă la dispariția identității culturale a populației care a construit piramidele nubiene.
Redescoperirea piramidelor nubiene
Odată cu dispariția populației care a construit piramidele nubiene, aceste structuri impresionante au fost în mare parte abandonate și uitate timp de sute de ani.
Piramidele nubiene au fost redescoperite de mai mulți exploratori și arheologi de-a lungul timpului. Unul dintre primii care au vizitat și descris piramidele a fost Frederic Cailliaud, un călător francez care a ajuns la Meroe în anul 1821.
În anul 1834, un medic şi vânător de comori italian, Giuseppe Ferlini, a ajuns în regiunea piramidelor nubiene. Acesta a distrus parțial 40 de piramide în căutarea de obiecte prețioase. Acesta a luat cu el o serie de obiecte și artefacte, care ulterior au fost expuse în muzee europene.
În anul 1897, o expediție britanică la Jebel Barkal a excavat în interiorul unei piramide și a descoperit că mormintele regilor se afla sub piramide, şi nu în interior, ca în Egipt. În secolul XX, mai mulți arheologi au studiat și restaurat piramidele nubiene.
În perioada colonială, mai ales în timpul ocupației britanice a Sudanului (1898-1956), cercetarea arheologică în regiunea piramidelor nubiene a luat avânt. Ulterior, după obţinerea independenței Sudanului, din anul 1956, cercetarea arheologică și conservarea piramidelor nubiene a continuat. Arheologii şi istoricii sudanezi au colaborat cu organizaţii culturale internaţionale pentru studierea piramidelor.
În prezent, piramidele nubiene sunt o atracție turistică majoră în Sudan și reprezintă un simbol al moștenirii culturale și istorice a regiunii. Au fost introduse în Patrimoniul Mondial Cultural UNESCO în anul 2003. Studiul și conservarea piramidelor nubiene continuă să ofere noi informații și perspective asupra vieții și culturii popoarelor antice care au trăit în această regiune.
