În 1512, Michelangelo a finalizat în sfârșit fresca de pe tavanul Capelei Sixtine, considerată una dintre cele mai faimoase opere din istoria artei, cardinalii însărcinați cu recepția lucrării au privit ore în șir și au admirat superba frescă.
Dar, după discuție, Cardinalii s-au întâlnit cu Michelangelo și nu au ezitat să-și exprime nemulțumirea.
Nemulțumirea nu era legată de întreaga frescă, ci de un detaliu aparent minor.
Michelangelo proiectase fresca care înfățișa crearea omului, în care degetele lui Dumnezeu și ale lui Adam se atingeau.
Cardinalii au cerut să nu se atingă nimic. Degetul lui Dumnezeu să fie întins cât mai mult, iar degetul lui Adam să fie cu falange strânse.
Un detaliu simplu, dar cu o semnificație surprinzătoare: Există un Dumnezeu, dar omul singur decide să îl caute sau nu.
Dacă vrea să întindă degetul, îl va atinge, dar, dacă nu vrea, poate petrece o viață întreagă fără să-l caute.
Astfel, ultima falangă încleștată a degetului a lui Adam reprezintă alegerea proprie.
Din dragoste pentru artă.
