Nu există o singură persoană pe Pământ care să nu folosească limbajul semnelor. În Columbia, a fost elaborat chiar și un dicționar special, care explică 2000 de gesturi. Multe gesturi ne-au venit din cele mai vechi timpuri și au propria lor istorie.
Degetul mare ridicat în sus sau în jos ca semn de aprobare sau dezaprobare era cunoscut de vechii romani. Deci, după încheierea duelului, împăratul a anunțat; fie ca lasa viata gladiatorilor sau nu.
Multe secole s-a crezut si: daca cineva se scarpina pe cap sau ne trage de haine, atunci prin aceasta isi exprima dispretul fata de noi. Oamenii educați nu au făcut niciodată acest lucru.
O mână ridicată este o cerere a unei persoane de a-i acorda atenție, de a răspunde la o întrebare. Dar unele gesturi ale unui popor pot fi de neînțeles pentru alt popor. Când ne salutăm, dăm mâna. Acest gest este acum clar pentru toată lumea. Deși, de exemplu, chinezii din vremuri, salutându-se, și-au dat mâna cu ei înșiși. Astăzi, cu acest gest, vorbitorul salută publicul
Dar eschimoșii, salutând un prieten, își bat ușor pumnul în cap și umeri. Laponii îşi freacă nasul.
Salutările egiptenilor obişnuiau să amintească de un salut: palma este aplicată pe frunte. Astăzi, militarii se salută aproape în același mod.
Reprezentanții unor popoare africane trec un dovleac în semn de salut. Îl țin în mâna dreaptă, iar cu stânga susțin cotul drept. Acesta este un semn de respect profund.
Un mexican sau spaniol, care își exprimă admirația, își va încrucișa trei degete, le va apăsa pe buze și va reproduce sunetul unui sărut. Brazilianul, admirând ceva, va prelua lobul urechii.
Dacă spaniolul sau italianul trage pleoapa inferioară cu degetul arătător al mâinii stângi, aceasta va însemna: „Atenție!”
Dacă ajungi în Tibet și un trecător îți arată limba, nu te supăra. Aceasta va însemna: „Nu complotez nimic împotriva ta, fii calm!” Dar pentru alte popoare acest gest este ofensator. Nu merită să-l folosești dacă nu ești în Tibet.
Și există gesturi care sunt percepute la fel în toată lumea. Dacă, în timpul unei conversații, fluturați mâinile în toate direcțiile, îl plesniți pe umăr pe interlocutor, îi răsuciți nasturii, atunci va deveni clar pentru orice persoană: sunteți foarte prost educat.
Un deget pus la buzele tale înseamnă tăcere. „Dând din cap” cu degetul arătător, ei amenință sau reproșează. Coborând capetele dau dovadă de tristețe.
Imaginea unei limbi de șarpe cu un deget în statul Punjab (India) înseamnă: „Ești un mincinos!” Pentru ruși, un deget arătător îndoit înseamnă o cerere: „Deschideți!”, adică nu mai compuneți!